Ziua Culturii Naționale, sărbătorită anual la 15 ianuarie, data nașterii poetului romantic Mihai Eminescu, reprezintă mai mult decât un moment omagial: ea este un act de conștiință culturală și un exercițiu de exegeză asupra identității spirituale românești. De aceea, profesori și elevi din județul Gorj au redactat un Manifest județean pentru CULTURĂ care cuprinde idei despre valorile culturale românești, despre rolul școlii și al limbii române, despre specificul național și însemnătatea poeziei eminesciene, după cum urmează:
- Ce poți face cu o carte?
~ O poți folosi ca pe o oglindă în care te privești din multiple unghiuri, descoperind astfel cum literatura te ajută să te înțelegi mai bine pe tine însuți.
~ O poți folosi ca pe o cheie ce îți deschide ușa altor lumi sau ca pe o cheie spre sine, spre acceptare, spre frumusețe.
~ Pentru mine, o carte devine o modalitate de a dialoga, în tăcere, cu ceilalți.
- Generația noastră trăiește într-o lume mult mai modernă decât generațiile care au fost înaintea noastră , cu tehnologie și influențe din toate părțile, dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm valorile culturale românești. De la părinți și bunici am moștenit tradiții, obiceiuri, limba și respectul pentru istorie, care ne definesc ca români. Chiar dacă tinerii de azi sunt mai diferiți, mai conectați la internet și la alte culturi, este important să păstrăm aceste valori și să le ducem mai departe. Generațiile dinainte au luptat și au muncit pentru identitatea noastră, iar datoria noastră este să nu o pierdem, ci să o adaptăm vremurilor în care trăim, fără să uităm cine suntem.
- De ce e utilă, totuși, literatura?
Pentru că ne ajută să dăm sens lumii în care trăim. Pentru că ne oferă un spaţiu de simulare, ca cel în care se antrenează astronauţii, în care să ne putem exersa liber capacitatea de a ne trăi propriile existenţe, pentru că ne definește propria identitate…
Criticul și eseistul contemporan Liviu Papadima, profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din București, într-un articol din Dilema veche (nr. 551 din 4-10 septembrie 2014), spunea că poveștile citite hrănesc una dintre aplecările noastre native definitorii, curiozitatea. Că ne îndrumă spre o înţelegere deliberativă a lumii…Că ne pun la dispoziţie un rezervor inepuizabil de alternative pentru ideile şi credinţele noastre, atunci când valabilitatea acestora începe să se erodeze. Că ne ţin treze imaginaţia şi creativitatea, de care avem în permanenţă nevoie. Că ne ajută să visăm. Că ne deschid căi neaşteptate cunoaşterii de sine. Că ne fac mai înţelegători şi mai toleranţi faţă de ceilalţi… E ca atunci cînd îţi faci o casă. Nu toţi ne dorim palate, dar vrem cu toţii o locuinţă în care să nu ne frecăm umerii de pereţi, atunci cînd ne mişcăm. Citim ca să ne facem locul în care să putem locui.
Sentimentul de realitate este exprimat uneori prin personajele care rătăcesc mǎcinate de nelinişti, de eşecuri, de remuşcări, de golul vieţii lor, sau înfăţişate ca nişte fiinţe pierdute în lipsa de sens a existenţei.
Operele literare sunt adesea un amestec de feerie, poezie şi coşmar, pe de-o parte, de critică socială şi culturală, pe de altă parte.
Conţin zbuciumul celui care constată că viaţa e infernală şi totuşi o iubeşte cu Infernul ei cu tot. O fiinţă care vrea să fie liberă, într-o lume care seamănă cu o temniţă din care nu se poate elibera…
Uneori personajele apar ca uimite de ciudăţenia universului, de incapacitatea individului de a şti, de a înţelege…
Au revelaţia Morţii, a Răului, a unei inadmisibile condiţii existenţiale…
Alteori paginile citite conțin extazul omului îndrăgostit de sine, de lume și de viață…
Suflete rănite renasc și iubesc cu aceeași pasiune…Trăim alături de ele, suferim alături de ele și ne înnobilăm sufletul cu fiecare dintre reușitele lor, ca și cum ar fi ale noastre…
Iată de ce e utilă, totuși, literatura…
Pentru că a trăi este o artă în care vom fi multă vreme începători….
Iar literatura e trăire pură….
- Școala are un rol foarte important în viața noastră, deoarece ne ajută să ne formăm ca oameni și să învățăm lucruri esențiale pentru viitor. Prin școală nu acumulăm doar informații, ci ne dezvoltăm gândirea, învățăm să comunicăm și să ne exprimăm corect. Limba română are o valoare deosebită, fiind modul prin care ne exprimăm sentimentele, ideile și identitatea noastră ca popor. La orele de limba română învățăm să scriem și să vorbim corect, dar și să apreciem literatura și cultura românească. Astfel, școala contribuie la păstrarea și transmiterea limbii române, care este o parte importantă a identității noastre.
- Suntem generația care trăiește între tradiție și viitor. Într-o lume în care totul se schimbă rapid, cultura românească rămâne un reper stabil, iar școala este spațiul în care învățăm să înțelegem cine suntem, de unde venim și încotro putem merge. Cultura românească ne oferă sentimentul apartenenței. Prin istorie, limbă și tradiții, învățăm că identitatea nu este un dat, ci o responsabilitate. Demnitatea înseamnă să ne respectăm rădăcinile și să ne asumăm prezentul. România a dat lumii artiști, scriitori și gânditori care au schimbat perspective. De la Brâncuși la Enescu, de la Eminescu la Nichita Stănescu, cultura noastră arată că imaginația este una dintre cele mai puternice resurse ale noastre. În cultura românească, comunitatea a fost mereu un sprijin. Tradițiile, obiceiurile și viața satului au cultivat ideea că oamenii sunt mai puternici împreună. Această solidaritate rămâne esențială și astăzi. Folclorul, miturile și sărbătorile noastre sunt strâns legate de natură. Cultura românească ne învață să trăim în armonie cu mediul și să protejăm ceea ce ne-a fost lăsat. Indiferent de forma ei, spiritualitatea a oferit românilor sens și rezistență. Ea ne ajută să ne păstrăm echilibrul într-o lume agitată. Prin literatură, istorie, artă și limba română, școala ne ajută să înțelegem valorile care au construit această cultură. Aici învățăm să recunoaștem frumusețea și profunzimea ei.
Educația nu înseamnă doar note și examene. Înseamnă să înțelegem lumea, să ne implicăm, să respectăm diversitatea și să contribuim la binele comunității. Într-o epocă a tehnologiei și a inovației, creativitatea este esențială. Școala trebuie să fie un spațiu în care ideile noi sunt încurajate, iar elevii sunt sprijiniți să își descopere talentul. Tinerii trebuie să cunoască tradițiile, dar și să fie pregătiți pentru viitor. Școala are rolul de a transforma cultura într-o resursă pentru dezvoltare, nu într-un simplu capitol de manual. Educația înseamnă și formarea caracterului. În școală învățăm să ascultăm, să argumentăm, să colaborăm și să ne respectăm unii pe alții.
Cultura românească este o forță vie, iar școala este locul în care această forță prinde formă în fiecare generație. Ca liceeni, avem responsabilitatea de a continua această moștenire și libertatea de a o reinventa.
- De Ziua Culturii Naționale, ne oprim pentru o clipă din ritmul grăbit al prezentului și ne îndreptăm gândul spre valorile care definesc spiritul românesc. Cultura devine memorie vie și lumină, iar personalități precum Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Constantin Noica se conturează ca repere esențiale ale identității noastre.
Eminescu ne-a lăsat cuvântul nemuritor și convingerea potrivit căreia ,,cultura este cea mai bună avere a unui popor”, Brâncuși ne-a învățat simplitatea absolutului, Blaga respectul pentru mister, iar Noica ne-a făcut să înțelegem că ,, un popor se salvează prin cultură”.
A cinsti această zi înseamnă a păstra vie moștenirea primită și a transmite mai departe valorile care ne definesc, pentru ca spiritul românesc să rămână viu și demn.
- Eminescu – prezent continuu
Astăzi, într-un timp în care oamenii aleargă după sens,
prezentul devine trecut într-o secundă,
iar eul nostru se fragmentează în pixeli,
doar literatura ne aduce acasă, în emoție și cuvânt.
Acum e timpul să…
…Ne oprim pentru cultură.
…Ne oprim pentru limba română.
…Ne oprim pentru Mihai Eminescu.
Eminescu nu este doar un poet din manuale.
Nu este doar o fotografie veche
sau un nume rostit la ceremonii.
Eminescu este o voce.
O voce care vorbește despre iubire, despre om,
despre locul nostru în Univers.
El a scris despre stele și infinit
cu mult înainte ca oamenii să ajungă în spațiu.
A vorbit despre timp
ca despre ceva care trece, se frânge, se întoarce,
exact cum îl simțim și noi astăzi,
când zilele par prea scurte
și anii trec prea repede.
Într-o societate digitalizată,
în care suntem conectați la tot,
însă deconectați de la noi înșine,
Eminescu ne amintește să învățăm să iubim cultura și literatura.
El ne învață că omul nu este doar ceea ce are,
ci ceea ce simte.
Nu este doar prezentul grăbit,
ci și memoria, visul, speranța.
De aceea Eminescu este actual.
Pentru că întrebările lui sunt și întrebările noastre:
Cine suntem?
Ce rămâne după noi?
Ce este iubirea?
Ce este timpul?
Ce este omul într-o lume atât de mare?
Eminescu este universal,
pentru că vorbește despre lucruri care nu îmbătrânesc:
despre dor,
despre singurătate,
despre frumusețe,
despre dorința de absolut.
El a făcut din limba română
un loc în care gândul devine poezie
și emoția devine adevăr.
Astăzi, când îl celebrăm pe Mihai Eminescu,
nu celebrăm doar un poet,
ci o parte din noi.
Pentru că atâta timp cât ne punem întrebări,
atâta timp cât iubim,
atâta timp cât căutăm sensul vieții,
Eminescu trăiește.
Nu în trecut,
ci aici,
acum,
în fiecare dintre noi.
- Fiecare popor are o comoară pe care o poartă în suflet: cultura sa. Pentru noi, românii, identitatea culturală înseamnă tradiții, limbă, obiceiuri, istorie și oameni care, prin munca lor, au lăsat urme adânci în timp. Aceste valori nu sunt doar amintiri ale trecutului, ci fac parte din viața noastră de zi cu zi, ne modelează felul de a gândi și ne ajută să știm cine suntem.
Valorile culturale românești se regăsesc în sărbători, în portul popular, în cântece și dansuri, în poveștile spuse de bunici la gura sobei. Hora satului, doina, colindele, mărțișorul și ia românească vorbesc despre frumusețea și sensibilitatea sufletului românesc. De asemenea, marii noștri creatori – precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Enescu sau Constantin Brâncuși – sunt repere care ne arată cât de bogată și profundă este cultura românească.
Un rol foarte important în păstrarea acestor valori îl are școala. Aici învățăm nu doar matematică sau științe, ci și cum să devenim oameni responsabili, respectuoși și mândri de originea noastră. Profesorii ne vorbesc despre istorie, despre scriitori, despre tradiții și ne ajută să înțelegem că identitatea culturală se transmite din generație în generație. Școala ne învață să apreciem ceea ce avem și să privim cu încredere spre viitor, fără a ne uita rădăcinile.
Limba română este cel mai prețios element al identității noastre. Prin ea gândim, simțim, râdem, plângem și ne exprimăm dorurile. În paginile cărților, în poezii și povești, limba română își arată frumusețea și bogăția. Folosind corect și cu grijă limba maternă, dovedim respect față de noi înșine și față de cei care au păstrat-o vie de-a lungul veacurilor.
Responsabilitatea de a proteja și continua identitatea culturală românească ne aparține tuturor, mai ales nouă, tinerilor. Suntem generația care trăiește într-o lume modernă, digitală, dar tocmai de aceea trebuie să avem grijă să nu ne pierdem legătura cu tradițiile. Putem participa la activități culturale, putem citi, putem promova valorile românești în mediul online și, mai ales, putem vorbi frumos limba română. Fiecare gest mic, fiecare alegere conștientă contribuie la păstrarea acestei comori.
În concluzie, identitatea culturală românească nu este doar o moștenire, ci și o responsabilitate. Prin școală, prin limba română și prin implicarea noastră, putem face ca tradițiile și valorile poporului nostru să rămână vii. A fi român înseamnă a purta în suflet istoria, frumusețea și credința neamului nostru și a le duce mai departe, cu mândrie.
- Oamenii de cultură români sunt figuri remarcabile din domenii diverse – literatură, artă, știință, istorie, filozofie – precum scriitorii Ion Luca Caragiale, George Bacovia, Mihai Eminescu, sculptorul Constantin Brâncuși, compozitorul George Enescu, inventatorul Henri Coandă, istoricul Nicolae Iorga și filosoful Mircea Eliade, contribuind esențial la identitatea și moștenirea culturală a României și a lumii.
Scriitori și poeți:
- Mihai Eminescu (poet național)
- Ion Luca Caragiale (dramaturg)
- George Bacovia, Ion Minulescu (simbolism)
- Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu (filozofie, eseistică, teatru, exilați).
Artiști plastici:
- Constantin Brâncuși (sculptor modern).
Muzicieni:
- George Enescu (compozitor, violonist).
Oameni de știință și inventatori:
- Henri Coandă (pionier al aviației, efectul Coandă).
- Dimitrie Cantemir (enciclopedist)
- Grigore Antipa (biolog).
Constantin Brâncuși (1876–1957) a fost un sculptor român, considerat unul dintre fondatorii sculpturii moderne. Născut la Hobița, județul Gorj, el a creat lucrări bazate pe forme simple și simbolice. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Sărutul”, „Pasărea în spațiu” și ansamblul de la Târgu Jiu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit. Opera sa a influențat profund arta modernă.
Spiru Haret (1851–1912) a fost un important om de știință și reformator român. Matematician și astronom, el a avut un rol esențial în modernizarea învățământului românesc, introducând reforme care au extins educația și au îmbunătățit organizarea școlilor. Este considerat întemeietorul sistemului modern de educație din România.
George Enescu (1881–1955) a fost un mare compozitor, violonist și dirijor român. Considerat cel mai important muzician român, el a îmbinat muzica clasică cu elemente din folclorul românesc. Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Rapsodia Română”. Opera sa a avut o influență importantă asupra muzicii universale.
Mihai Eminescu (1850–1889) a fost cel mai important poet român, considerat poetul național al României. Opera sa este marcată de teme precum iubirea, natura, timpul și condiția umană. Printre cele mai cunoscute poezii se numără „Luceafărul”, „Scrisoarea III” și „Floare albastră”. Eminescu a avut o influență majoră asupra literaturii române.
Citatul lui George Călinescu despre Mihai Eminescu ,,Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet , pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată , poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale” subliniază importanța excepțională a lui Mihai Eminescu pentru cultura română.
- Fiecare adiere lasă frig în urma ei…
Și tu ai plecat lăsând toate florile de tei,
Singuratice, blajine, fără niciun ajutor,
Ca și sufletele care se usucă de la dor.
Și-aștept s-apari în miez de noapte,
Ca un luceafăr pe bolta luminată,
Văd stele mii, dar tot tu ești aparte…
Căci numai tu ești încă rupt din artă.
Rămâi mereu ca o speranță vie,
Ca un băiet păduri cutreierând,
Rămâi prezent aici în poezie,
Prezent în suflet și în gând.
Simbolic precum un rupestru,
Odă de pace și iubire…
Al nostru Mihai Eminescu,
Rămâi mereu în amintire!
- Valorile culturale românești sunt baza identității noastre ca popor și se pot reflecta atât în tradiții și obiceiuri, cât și în istorie și creații artistice. Ele ne ajută să înțelegem cine suntem și de unde venim Limba română este principala sursă a culturii noastre. Ea nu este doar un mijloc de comunicare, ci și modul în care oamenii au înțeles cu adevărat sensul valorilor culturale . Prin limbă ne exprimăm gândurile,sentimentele,dar și ideile cu privire la modul de viață și a obiceiurilor. Responsabilitatea față de identitatea culturală românească ne aparține tuturor. Ea se manifestă prin respectul față de tradiții, față de limba română, față de simbolurile naționale și prin transmiterea lor generațiilor viitoare. Această responsabilitate ne unește și ne apropie de țara noastră, manifestând iubirea și mândrie,putând spune că suntem patrioți adevărați. Astfel, contribuim la păstrarea vie a identității românești și la continuitatea valorilor care ne unesc ca popor. Școala modernă are datoria de a nu fi doar un loc de transmitere a unor informații, ci și de formare a caracterului. Aici învățăm despre trecutul nostru și despre personalitățile care au marcat cultura românească. Prin educație, elevii descoperă istoria și cultura românească. De asemenea, aici învățăm să folosim corect și frumos limba română, iar fără școlă, valorile culturale s-ar pierde. Limba română este un simbol al unității naționale. Implicarea în activități culturale este foarte importantă, astfel contribuim la păstrarea identității culturale românești.
- Limba română reprezintă temelia identității noastre culturale și spirituale. Sau așa cum afirma celebrul poet Mihai Eminescu „Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii.”. Prin limba română se transmit valorile, tradițiile și credințele poporului ca simbol al moștenirii naționale. Mai mult, limba transmite gândurile, sentimentele și emoțiile românilor prin cea mai simplă modalitate de exprimare, cuvântul. Respectarea și folosirea corectă a limbii române reprezintă o datorie a fiecărei persoane prin care ne arătăm respectul față de cultura națională și mândria de a aparține neamului românesc.
- Cultura românească este o parte importantă din cine suntem. Prin limbă, tradiții, obiceiuri și literatură ne cunoaștem trecutul și ne înțelegem mai bine prezentul. Școala are un rol important în păstrarea culturii, deoarece aici învățăm să citim, să scriem corect și să respectăm valorile românești. Limba română ne ajută să ne exprimăm gândurile și sentimentele și trebuie să o folosim cu grijă. Noi, elevii, avem responsabilitatea de a respecta cultura și de a o duce mai departe, pentru ca și generațiile viitoare să știe cine sunt și de unde vin.
- Școala este mai mult decât o clădire, este locul unde comunitatea noastră prinde contur. Dincolo de formule matematice și date istorice, școala ne învață rigoarea, colaborarea și dorința de a fi mai buni. Pentru tinerii din țara noastră, școala reprezintă prima etapă a integrării sociale. Este spațiul în care legăturile de prietenie se transformă în parteneriate pentru viitor, oferindu-ne instrumentele necesare pentru a deveni cetățeni implicați și creativi.
- E matca-n care ne păstrăm ființa,
Cuvânt de dor și rugă spre străbuni,
Ea ne descrie visul și credința,
Unind prin grai o lume de români.
Născută-n vatra munților bătrâni,
Purtată-n doine, șoptită în amurg,
E scut de pază-n vremuri de stăpâni
Și râu de aur ce prin veacuri curg.
E mierea-n faguri, cerul în cuvânt,
E doina de la munte pân’ la mare,
E tot ce avem mai sfânt pe-acest pământ,
A sufletului nostru sărbătoare.
S-o prețuim ca pe-un potir de preț,
S-o dăm la fii ca zestre moștenită,
Căci fără ea, am fi doar niște vieți
Fără de chip și frunte-ncremenită.
- Ziua Culturii Naționale este o oportunitate de reflecție asupra rolului educației în păstrarea și dezvoltarea valorilor culturale. Educația culturală presupune cultivarea spiritului critic, a respectului pentru patrimoniu și a capacității de a interpreta valorile în contexte contemporane. Limba română este principalul vehicul al formării intelectuale și morale. Prin limbaj, se structurează gândirea, se transmit valorile și se construiește apartenența culturală. Profesorul devine, astfel, mediator între tradiție și actualitate. Prin atitudine, discurs și selecția conținuturilor, putem contribui la formarea unei relații autentice între elevi și cultura națională.
Ne asumăm rolul de a susține cultura prin educație, reflecție și transmitere responsabilă. Aceasta nu este un element decorativ al curriculumului, ci un pilon al formării cetățeanului cultivat și conștient de identitatea sa. Studiul literaturii și al artelor are atât o funcție informativă, cât și una formativă. Prin contactul cu marile opere, elevii își dezvoltă sensibilitatea estetică, capacitatea de analiză și discernământul valoric. Cultura contribuie esențial la formarea personalității autonome.
De exemplu, universul brâncușian este o artă asupra căreia, meditând, desprindem din ea necesitatea de a introduce o ordine spirituală în viața noastră, de a face să tacă forțele care ne pot descompune interior, de a restabili contactele vitalizatoare cu restul existenței terestre, de a ne gândi că există posibilitatea pentru fiecare dintre noi ca imaginea construită de Brâncuși să fie, de fapt, pictograma idealului de itinerar spiritual personal.
- Cultura reprezintă o comoară lăsată moștenire de înaintașii noștri. Avem obligația de a duce mai departe ceea ce au creat scriitorii, pictorii sau sculptorii români de-a lungul timpului și din ale căror opere avem atât de multe lucruri de învățat.
Un rol esențial în păstrarea identității culturale românești îl are școala, acolo unde învățăm despre istoria culturală a poporului român și aprofundăm limba și literatura română. Iar într-o lume dominată de tehnologie și de inteligența artificială, cum este cea în care trăim, este cu atât mai important să promovăm și să ne respectăm valorile culturale. Să avem grijă ca răsfoitul cărților să nu fie înlocuit cu derularea paginilor de pe dispozitive, iar comunicarea de pe rețelele de socializare să nu ia locul discuțiilor față în față.
- Prin ochii mei, limba română este mai mult decât un mijloc de comunicare, este darul pe care îl moștenim și care ne leagă de istoria și de tradițiile poporului nostru. Așa cum spunea Nichita Stănescu, „limba română este patria mea”, pentru că prin ea ne exprimăm gândurile, emoțiile și valorile, aflăm poveștile strămoșilor, învățăm despre reperele care ne definesc și descoperim frumusețea scrisului românesc. De aceea, consider că școala joacă un rol esențial în transmiterea acestor valori, pentru că aici învățăm să gândim critic, să apreciem cultura și să fim responsabili față de moștenirea noastră. Fiecare persoană are datoria să protejeze identitatea culturală, și să respecte tradițiile care ne unesc. Mihai Eminescu afirma că „suntem români și punctum”, lucru care ne amintește de responsabilitatea pe care o avem față de identitatea noastră culturală.
Să urmăm exemplul cronicarilor, care au jucat un rol crucial în dezvoltarea și păstrarea limbii române și a identității noastre, fiind printre primii care au scris istoria poporului, iar prin operele lor, Grigore Ureche, Miron Costin sau Ion Neculce au contribuit la dezvoltarea limbii literare și au demonstrat că este potrivită pentru a transmite idei importante și fapte istorice, cu alte cuvinte Sufletul Românesc, în esența sa pură. Scrierile lor nu sunt doar simple relatări ale trecutului, ci probe peste timp ale existenței un neam blagoslovit de Dumnezeu și așezat la răscruce de drumuri și de civilizații, la hotarul între Orient și Occident.
Așadar, cultura nu este doar despre trecut, ci și despre modul în care ne construim prezentul și viitorul. Fiecare gest contează, fiecare cuvânt frumos pe care îl spunem sau scriem clădește bazele propriei persoane și întărește identitatea noastră. A fi responsabil față de cultură înseamnă a prețui limba, istoria și tradițiile care ne fac români. Noi suntem cei care vom duce mai departe limba și cultura română, nu doar prin ceea ce învățăm la școală, ci și prin felul în care alegem să ne exprimăm în fața lumii și să ne raportăm la valorile noastre.
- Rădăcini
Sub cerul vechi de doine și de dor,
Ne-am scris istoria cu pasul greu,
Din lut, din sânge, din cuvânt și zbor,
Valahi crescuți de-același Dumnezeu.
Avem în grai ecou de la străbuni,
În „dor” și „doină” stă un neam întreg,
Purtăm în noi și liniști și furtuni,
Și-un vis ce n-a murit, oricât de greu.
Prin sate albe, timpul stă în prag,
Bătrânii spun povești la foc domol,
Iar limba noastră, simplă și cu drag
Ne ține drepți în lume, ca un sol.
Suntem trecut și drum spre viitor,
O punte între ieri și ce va fi,
Cu Eminescu-n suflet, plin de dor,
Și cu speranța-n pași, în fiecare zi.
Identitatea nu e doar pământ,
E legământul viu ce ne unește:
Să fim oameni prin faptă și cuvânt,
Oriunde ne-ar purta ceasul ce ne crește!
- Limba română este o comoară vie, care strălucește în sufletul fiecărei generații. Ea ne vorbește ca o mamă grijulie, învățându-ne cine suntem și de unde venim. Cuvintele ei curg precum un râu limpede, hrănind gândirea și sensibilitatea noastră. Prin literatura română, trecutul prinde glas și ne șoptește lecții de viață. Limba română poartă pe umeri istoria unui popor întreg, o povară mai grea decât munții. Într-o lume grăbită, ea ne ține rădăcinile adânc înfipte în pământul valorilor.
Fără ea, identitatea noastră ar fi săracă și lipsită de culoare.
De aceea, trebuie să o prețuim, pentru ca viitorul să nu rămână fără glas!
- A vorbi despre Eminescu este ca a striga într-o peșteră uriașă. Mii de sunete, articulate pe multiple linii sau voci, răspund în același timp, iar distanțarea în spațiu și timp sporește ecoul și inefabilul rezonanțelor sale.
Cu Eminescu în gând, am auzit susurul râului și foșnetul frunzelor, șoapta ramurilor, pe lângă care am trecut adesea nepăsători. Am privit mersul ,,cârdului de cerbi” prin ,,mișcarea nalte ierbi”, în lumina blândei luni, oglindite în luciul lacului tainic.
Dar am simțit, odată cu Eminescu, și grandoarea conștiinței naționale din articole și pamflete, fantezia concepției epice sau proiecțiile mitico-filosofice ale celui mai mare poet al departelui din literatura română, menit să țină viu simțul demnității noastre umane și naționale.
- Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii române”, adună într-un focar al gândirii contrariile existenței – veșnicul și efemerul, starea și devenirea, viziunea eleată și cea heraclitiană – într-o coincidentia oppositorum în care timpul și spiritul se întâlnesc și se recunosc ca într-o taină deslușită doar de geniul uman.
Prin versul său nepieritor, el a dăruit eternitate limbii noastre, transformând suferința în artă și iubirea în absolut. Eminescu rămâne busola noastră spirituală, izvorul nesecat de lumină ce ne definește identitatea în fața întregii lumi.
Geniul său a clădit un univers de cugetare și simțire care depășește granițele timpului. Recitindu-l, ne regăsim rădăcinile și forța de a privi spre viitor. El nu este doar un poet al trecutului, ci o conștiință vie, care ne îndeamnă să prețuim valorile autentice și frumusețea inegalabilă a spiritului românesc.
- Istoria școlii românești este o parte esențială a istoriei noastre ca popor.În școală s-au format generații care au învățat să scrie și să gândească în limba română, să își cunoască trecutul și să își respecte valorile.De-a lungul timpului, chiar și în perioade dificile, școala a fost locul în care cultura românească a fost păstrată vie.
Dascălii au avut un rol decisiv în această istorie.Prin muncă, răbdare și responsabilitate, ei au transmis nu doar informații, ci și modele de gândire, de comportament și de atașament față de cultură.Mulți dintre cei care au construit România modernă au fost formați în școala românească.
Limba română a fost și rămâne temelia școlii românești. Prin ea am învățat să gândim, să ne exprimăm și să ne înțelegem unii pe alții. În manuale, în caiete și în vorbele profesorilor, limba română a păstrat vie legătura dintre generații. A respecta limba română înseamnă a respecta istoria, cultura și identitatea noastră.
Noi, elevii de astăzi facem parte din această continuitate.Avem datoria de a respecta școala, limba română și efortul generațiilor care ne-au precedat. Istoria școlii românești nu este doar în manuale, ci se scrie în fiecare zi, prin modul în care învățăm, ne exprimăm și ne asumăm responsabilitatea față de cultura noastră.
- Nimic nu e mai cald, mai plin de sens pentru cineva, ca limba în care și-a auzit mama vorbind. Și în care a spus primul te iubesc.
Amintirile copilăriei, lumina curată a dimineții de duminică, toate scăldate de unica limbă română, singura în care știu să mă bucur.
Parcă am fi primit o pâine proaspătă de care să ne bucurăm nesfârșit, așa e limba aceasta dumnezeiesc de frumoasă, ai cărei slujitori vom fi mereu!
- Școala are misiunea esențială de a transforma această moștenire culturală într-o conștiință activă. Nu este suficient ca elevii să învețe reguli gramaticale sau date istorice. Ei trebuie să înțeleagă sensul profund al culturii române, să o trăiască și să o respecte. Prin educație, școala formează cetățeni capabili să își cunoască rădăcinile, să le valorifice și să le ducă mai departe, fără a respinge dialogul cu alte culturi.
Profesorii de limba și literatura română sunt, astfel, adevărați gardieni ai identității culturale. Prin textele studiate, prin interpretare și reflecție, ei îi ajută pe elevi să descopere valorile morale, estetice și spirituale ale culturii române: respectul pentru adevăr, demnitatea, libertatea, solidaritatea și creativitatea. Școala devine un spațiu al continuității culturale, dar și al formării spiritului critic și al deschiderii.
În fața provocărilor contemporane, reafirmăm că educația în limba română și pentru cultura română nu este un obstacol în calea progresului, ci o condiție a unei dezvoltări autentice. Un individ care își cunoaște identitatea este mai sigur pe sine, mai tolerant și mai pregătit să participe activ la viața globală.
Susținem că identitatea culturală românească este vie și că depinde de generațiile tinere, care au rolul de a o păstra, de a o face cunoscută, de a prețui tradițiile, chiar și atunci când le reinventează.
Ne asumăm rolul de păstrători și creatori de cultură!
Ne asumăm responsabilitatea de a transmite mai departe ceea ce suntem! Ne asumăm dreptul de a fi români în mod autentic, liber și demn! Identitatea noastră nu se moștenește pasiv.
Educația prin cultură este sufletul societății trecând de la o generație la alta.
Se învață! Se trăiește! Se apără!
Noi spunem clar:
Nu acceptăm indiferența față de cultura noastră!
Nu acceptăm uitarea și superficialitatea!
Identitatea noastră culturală nu este un obstacol!
Este o Forță! Iar viitorul ei începe cu noi!
- Identitatea culturală românească nu este doar o moștenire primită de la strămoșii noștri, ci o responsabilitate pe care o purtăm mereu. Limba română ne definește și nu poate exista fără respectul nostru și al viitoarelor generații.
Școala are un rol esențial în această misiune, pentru că aici învățăm nu doar informații, ci și sensul apartenenței noastre. Prin lectură, prin studiul limbii române, al istoriei și al artei, ne formăm respectul față de identitatea noastră culturală.
Responsabilitatea noastră este să păstrăm cultura românească vie, demnă și respectată.
- Adolescenții sunt cei care dau viitor culturii naționale, purtând mai departe valorile ce definesc identitatea românească. Ziua de 15 ianuarie, Ziua Eminesciană, nu este doar un moment comemorativ, ci o întâlnire a tinerei generații cu spiritul lui Mihai Eminescu. Prin lectură, reflecție și creație, tinerii descoperă sensuri profunde și emoții care depășesc timpul, demonstrând că opera eminesciană continuă să inspire, să unească și să formeze conștiințe. Astfel, cultura națională rămâne vie prin sensibilitatea și implicarea adolescenților.
- Școala este mai mult decât un loc în care venim zilnic pentru a învăța lecții. Ea este locul în care ne formăm ca oameni, unde descoperim cine suntem și ce putem deveni. Între pereții școlii, învățăm nu doar matematică sau istorie, ci și valori importante precum respectul, munca, prietenia și responsabilitatea. Aici, ne sunt îndrumați pașii spre viitor, iar fiecare profesor contribuie la construirea visurilor noastre.
Limba română are un rol special în această călătorie. Ea este glasul prin care ne exprimăm gândurile, emoțiile și speranțele. Prin cuvinte, ne spunem bucuriile și tristețile, ne apărăm ideile și ne apropiem unii de alții. Studiind limba română, descoperim frumusețea literaturii, poveștile scriitorilor care ne vorbesc despre trecut, despre iubire, curaj și adevăr, dar și despre identitatea noastră ca popor.
Fără școală, drumul nostru ar fi nesigur, iar fără limba română ne-am pierde rădăcinile. Ele ne ajută să ne formăm caracterul, să ne dezvoltăm gândirea și să ne construim un viitor mai bun. De aceea, școala și limba română nu sunt doar materii de studiu, ci adevărate comori care ne însoțesc întreaga viață.
- Mihai, luceafărul de catifea
Pe cerul minții, stea de catifea,
Răsai din dor și te așezi în vers,
Când noaptea blândă peste noi cădea,
Tu luminai întregul univers.
Ai împletit mătasea cu durerea
În rânduri scrise sub un tei bătrân,
Iar azi,când simțim toată mângâierea,
În pieptul nostru cântece rămân.
Treceai tăcut,cu pas de visător,
Prin lumea care nu te-a înțeles,
Lăsând în urmă râuri de fior
Și-un alfabet de aur,rar ales.
Privirea ta,adâncă și duioasă,
S-a preschimbat în raze de argint,
Iar limba noastră, sfântă și frumoasă,
O porți ca pe un veșnic amărit.
Rămâi acolo, sus, în nemurire,
Luceafăr blând cu suflet de catifea,
Izvor de taină și de dăinuire,
Cât timp un om va mai cânta.
- Ziua Culturii
Ziua Respirației Naționale
Ziua când putem fi noi înșine
Prin fapte
Prin floarea de latinitate
Prin Eul creator
Să fim deci!
- Cultura românească este rădăcina care ne ține legați unii de alții și de cei care au fost înaintea noastră. Prin limba română ne spunem poveștile, durerile și speranțele. Școala ne ajută să înțelegem cine suntem, iar noi, tinerii, avem datoria de a păstra vie această identitate. Să ne respectăm limba și valorile, pentru că ele ne definesc.
- Identitatea culturală românească nu este doar o moștenire, ci o ființă care respiră în umbra fiecărui munte și în lumina fiecărei dimineți. Ea se ridică din foșnetul unei ii atârnate la soare, din cântecul unei mame ce adoarme un copil, din freamătul unei păduri care își știe numele de mii de ani. În sângele nostru curge o istorie care nu se povestește doar, ci se simte, ca o bătaie de inimă ce nu încetează.
Școala este locul în care această ființă nevăzută vine să ne atingă pentru prima dată. Acolo, literele devin ferestre către un cer vechi, iar profesorii-paznici de veghe care aprind felinare în sufletul elevilor. Unele lecții nu se termină când sună clopoțelul, se prelungesc în gânduri, în gesturi, în felul în care tinerii încep să vadă lumea, nu doar cu ochii, ci cu rădăcinile. Limba român nu e doar cuvânt, e trup de lumină și cuminecătură. Are în ea ecouri de doine, scântei de basm și liniștea unei seri de vară în care satul pare o inimă adormită. În română, dorul are o formă pe care o recunoști cu degetele, iar bucuria-o culoare pe care o simți pe cerul din interiorul tău. Fiecare cuvânt este un drum înapoi spre noi înșine.
Iar responsabilitatea noastră, a tinerilor, este să păstrăm această lumină vie, să o lăsăm să umble, să respire, să crească. Să nu o conservăm ca pe o relicvă, ci ca pe un copac mereu tânăr, ale cărui ramuri pot atinge viitorul. Când vom învăța să ducem cultura noastră nu ca pe o povară, ci ca pe o flacără ce încălzește și luminează, atunci identitatea românească nu va mai fi doar trecut, va fi promisiunea unei lumi care continuă să cânte, să trăiască.
- Între codru, ape și stele
— Codrule, de ce-mi ții tăcerea
Atât de aproape de gând?
Ramurile tale știu dorul
Ce-n mine arde tăcând?
— Eu am văzut atâtea plecări
Și-am strâns sub frunze dureri,
Izvoarele mele le poartă
Mai departe, spre alte zări.
— Izvoare line, unde-mi duceți
Cuvântul ce nu l-am rostit?
— Îl ducem acolo unde stelele
N-au uitat ce-a fost iubit.
Stelele tac, dar veghează
Peste codru și peste noi,
Iar luna coboară ușor
Pe ramuri, pe vise, pe foi.
Rămân și eu sub cerul vechi,
Cu dorul nespus și greu,
Știind că-n codru, în ape și-n stele
Mă caut mereu… și mereu.
- Pe malul unui timp uitat
Pe malul unui timp uitat,
Unde stelele se pierd,
Eminescu, visător,
Cuvintele în zborul lor le-a adunat.
Sub cerul plin de stele reci,
Lăsând vii urme în priviri,
El crea în nopți-albastre
Despre lumile celeste.
Un visător în fața lumii,
Cu suflet sărăcit,
Dar în cuvintele lui mari,
Timpul l-a transformat în mit.
Și-a dăruit iubirea-n versuri,
Cu glasul ce răsună-n vânt,
Pentru toți cei ce îl caută
În fiecare suflet, în fiecare gând.
Astăzi, numele său răsună,
În zori și-n miez de noapte grea,
Eminescu trăiește mereu,
În cuvinte, ca o stea.
- Ziua Culturii Naționale nu este doar un reper calendaristic fixat la mijlocul lui ianuarie, ci un exercițiu de introspecție prin care încercăm să înțelegem cine suntem și în ce limbă ne plângem dorurile sau ne strigăm bucuriile. Pentru mine, cultura română nu se rezumă la rafturile prăfuite ale bibliotecilor, ci este un organism viu, care respiră prin fiecare vers eminescian și prin fiecare acord al lui Enescu, oferindu-ne un sentiment de apartenență într-o lume din ce în ce mai uniformizată.
Valorile culturale românești reprezintă coloana noastră vertebrală. Ele se regăsesc în echilibrul dintre tradiția arhaică, plină de simboluri ancestrale, și modernitatea curajoasă a intelectualilor noștri care au cucerit Europa. Această „identitate de graniță” ne oferă o sensibilitate aparte: avem capacitatea de a fi universali rămânând, în același timp, profund legați de pământul acesta.
În acest proces de definire personală, școala joacă un rol fundamental. Ea nu este doar o clădire în care acumulăm informații, ci spațiul în care limba română devine, dintr-un instrument de comunicare, un instrument de gândire. Limba este „casa ființei noastre”, așa cum spunea un filosof, iar la școală învățăm să locuim în această casă cu demnitate. Studiul literaturii și al istoriei ne ajută să nu fim niște simpli spectatori ai prezentului, ci succesori conștienți ai unui patrimoniu imens.
Responsabilitatea generației mele față de identitatea culturală este una majoră și, poate, mai complexă decât a părinților noștri. Trăim într-o eră a vitezei și a digitalizării, unde este ușor să pierzi contactul cu rădăcinile. Însă, a fi modern nu înseamnă a uita cine ești. Dimpotrivă, datoria noastră este să traducem valorile românești în limbajul viitorului. Avem responsabilitatea de a păstra limba română curată, de a ne promova valorile fără complexe de inferioritate și de a înțelege că viitorul nu poate fi construit pe un vid cultural.
În concluzie, Ziua Culturii Naționale este despre recunoștință și continuitate. Suntem ceea ce vorbim și ceea ce prețuim. Ca elev, consider că cea mai înaltă formă de patriotism este studiul temeinic și respectul față de cuvântul scris, singurele care pot asigura dăinuirea spiritului românesc în marea istorie a lumii.
- Identitatea culturală românească nu este o relicvă a trecutului, ci o forță care ne definește prezentul și ne poate orienta viitorul. Generațiile tinere au nevoie să înțeleagă tradițiile nu ca pe obligații, ci ca pe elemente ce le definesc existența. Tu, eu, fiecare dintre noi este responsabil pentru continuitate. A rupe legătura nu înseamnă libertate, ci negarea propriilor origini. Identitatea culturală depinde de ceea ce alegem să cunoaștem, să respectăm și să ducem mai departe. Trebuie să fii implicat pentru a deveni un model pentru generațiile viitoare!
Apreciați limba română, pentru ca joacă un rol important în identitatea noastră culturală, deoarece ea ne leagă de cei ce au fost înaintea noastră și de cei de după noi. Ea este sufletul rostit al poporului nostru. Datorită ei am putut să ne spunem durerea, suspinele, nevoia, dar în același timp, am putut să ne fim alături. Am reușit să ne unim și să fim mai puternici împreună. Cu ajutorul ei am putut să ne păstrăm identitatea, tradițiile și obiceiurile. Limba româna nu este doar un mijloc de comunicare, ci este un instrument care ne ajută să fim auziți si înțeleși în fața lumii.
Azi, de Ziua Culturii Naționale, ne reunim simbolic sub semnul valorilor care ne definesc ca popor și dau sens continuității noastre, înțelegând responsabilitatea de a le transmite către generațiile care ne urmează.
Cultura românească este clădită prin orice formă de artă, iar școala are un rol esențial în păstrarea și cultivarea valorilor, pentru a defini conștiința culturală. Prin acest manifest, ne asumăm datoria de a proteja, de a promova și de a transmite mai departe ceea ce suntem, pentru ca identitatea noastră să rămână vie, demnă și creatoare.
Învățați, copii și tineri, fie voi și-n floarea vârstei sau trecuți de ea, învățați cu toții! Școala vă primește cu brațele deschise și vă îndeamnă la o evoluție permanentă, la descoperirea de sine, la dezvoltare, atât pe plan intelectual, cât și pe plan moral. Educația ne formează pe Noi, cei de mâine, viitori membri responsabili, empatici și utili ai societății. Educația noastră nu reprezintă doar un drept, ci și o cheie spre succes. Rolul școlii este acela de a ne pregăti pentru obstacolele care ne sunt puse în calea îndeplinirii visurilor noastre mărețe, prin adăugarea și prin modelarea unor valori indispensabile în personalitatea noastră: perseverența, pozitivitatea, toleranța, independența. Astfel, școala devine o a doua casă a tânărului în formare. Prin întunericul inculturii nu poți înainta în nicio direcție. Te va cuprinde tot mai tare sentimentul neputinței, care va lucra subtil și febril în adâncul ființei tale. Prețuiește școala și permite-i să-ți dezvăluie orizonturi noi!
Păstrați dragostea pentru țară! Indiferent de cât de mult ne îndepărtăm fizic de patria noastră, rămânem aproape sufletește. Patriotismul ne unește, ne face să fim un singur suflet.. Suntem oameni diferiți, cu calități și defecte, însă patriotismul ne oferă un obiectiv comun: apărarea identității și păstrarea frumuseții originilor noastre. Dragostea pentru țară ne oferă sentimentul de apartenență și ne amintește că ne tragem dintr-un popor cu valori și cu principii solide, adânc înrădăcinate în spiritul nostru.
Păstrează obiceiurile, nu le lăsa să devină doar amintiri! Nu te rușina de rădăcinile tale, pentru că ele te țin în picioare! Amintește-ți că trecutul nu e în urmă, ci sub pașii noștri! Ia cu tine ce ai primit! Poartă mai departe ce a fost făcut cu dragoste și cu răbdare! Spune cu mult curaj cine ești! Continuă povestea!
Viața, mântuirea și fericirea sunt lăsate de Dumnezeu, la fel și graiul românesc. Limba română este glasul prin care cei cu părul încărunțit, cu mâini firave și cu voce duioasă citesc povești tuturor speranțelor. Este izvorul celor ce o poartă în inimă, un simbol al vieții și al eternității, un adăpost al gândurilor și al visurilor noastre. Rolul său este clar și greu de înlocuit, acela de a apropia oamenii și de a stăpâni timpul. Este firul invizibil care unește inimi, este născătoare a cuvintelor ce poartă dor și bucurie, păstrătoare a amintirilor fragile. Este steaua călăuzitoare a poporului român, lumina ce păstrează vie memoria celor ce nu se mai află printre noi, o punte între trecut, prezent și viitor.
Astăzi, școala ar trebui să renască asemenea Păsării Phoenix, pentru că numai prin acest miracol mai putem spera ca lumea noastră să-și regăsească echilibrul, sensul, frumusețea și puterea!
Rolul nostru este să creștem oameni care prețuiesc libertatea, iubesc viața și înțeleg că pot schimba totul schimbându-se ei înșiși, prin educație!
- Cultura este adunarea dintr-o lume risipită, numele și memoria unui popor. A ne onora cultura înseamnă a ne aminti cine suntem, chiar și atunci când vremurile sunt grele și ne cer să o uităm… Marcarea acestei zile nu este doar despre puterea prezentului, ci înglobează atât de frumos trecutul în viitor. Astfel, acest Manifest susține că Ziua Culturii Naționale trebuie să funcționeze ca un laborator de idei, un topos al educației critice și al datoriei intelectuale. Ea trebuie să stimuleze cercetarea, dialogul interdisciplinar și participarea activă a tinerelor generații la viața culturală. Numai așa, memoria colectivă se transfigurează în resursă pentru viitor, iar Mihai Eminescu rămâne nu doar un simbol al trecutului, ci și un poet viabil.
Semnează:
Insp. Șc. Prof. Chiliban Petronela-Denisa
Prof. dr. Giurca Otilia
Prof. dr. Găvan Elena Diana
Prof. Goanță Cristina
Prof. Catrina Ionuț
Prof. Pigui Grațiela Ramona
Prof. Tudor Oana Mirela
Prof. Clipicioiu Georgeta
Prof. Ochian Iulia-Marinela
Prof. Gărăiacu Delia-Melania
Prof. Diaconița Cristina-Liliana
Prof. Lărgeanu Crina Teodora
Prof. Trotea Ramona Mihaela
Prof. Rădulescu Loredana
Prof. Drăghici Cristina Florentina
Prof. Morie Anamaria Neli
Prof. dr. Păunescu Mihaela Gretuța
Prof. Deaconescu Ramona-Maria
Prof. Ionescu Irina
Prof. Titel Loredana
Prof. Pânișoară Elena Ștefania
Prof. Plăstoi Glicheria Irina
Prof. Băloi Simona Elena
Prof. Mărgărit Marinela
Prof. Arsenie Claudia
Prof. Frunză Elena Andreea
Prof. Popescu C. Georgeta
Prof. dr. Verdeș Maria-Roxelana
Prof. Duncea-Voicu Bianca-Maria
Prof. Olteanu Gică-Mirel
Elevii:
Merlă Cristina
Șindrilaru Ionela
Baicu Ștefania
Hulă Darius-Nicolae
Licărete Cătălin
Bizom Giulia Maria
Gărăiacu Alexia Maria
Catrina Andrei Fernando
Mastan Alexandra
Ciurea Izabela-Floriana
Drăghici Andrei
Cojocaru Tudor Andrei
Călina Anisia-Elena
Cocioabă Carina Elena
Frunză Octavia Teodora
Bivolaru Andrei
Surupăceanu Alexandra
Tismănaru Georgiana Daiana
Nanu Darius Constantin
Cheană Andreea
Copaci Georgiana
Mărgel Alexandru Rafael
Bobină Andreea-Diana
Baldovin Rareș
Caterina Cionoiu
Toropu Giulia
Elencu Ion Luca
Cilibiu Octavian
Văduva Roberta
Vasile Daria
Crivac Izabel
Frățilescu Riana
Ciobescu Daria
Zaint Robert
Vărgatu Victor Gabriel
Comentarii recente