Prof. ADINA POPESCU, Școala Gimnazială „Voievod Litovoi” Târgu Jiu
Lumea mea patriarhală
De profesori și de sfinți
Este astăzi în derivă
Când ne pierdem din părinți
De părinții-aleși odată
Când eram la întrupare
Cărora le-am fost și fată,
Dar și viața care doare…
De părinții-aceia care
Illo tempore, au fost,
Care au dat de mâncare
Și le-au dat, în lume, rost
Atâtor aleși părinți
Dintre oameni ce par sfinți
Și-s profesori printre noi
Plini de griji și de nevoi,
Dar cu-atâta har în vene
Că nu-ncape în cisterne
Golite ca-ntr-un convoi
Doar atât să-i cocoșeze
Pe cât pot ei să creeze
Doar din dorul de altoi,
De-a găsi chiar un alt soi
Elevul să-l depășească
În vocația lumească
Misiune de eroi.
De părinți profesori care
Uneori n-au de mâncare,
Dar, la ore, sunt vioi
Când se pierd pe arătură
În vreo operă postumă
Într-un dric cu patru boi,
Să explice-o traviată,
Să dramatizeze-ndată
Doar un vis sublim în doi…
De nebuni în verva lumii
Când normalii sunt nebunii
Ce-au uitat să mai iubească
Sau de glia strămoșească
Iar ei, tacticos, la oră,
De parc-ar fi în gondolă,
Te-aprind din lumina lor,
Doar cât să mai simți fior
Și o dragoste nebună
Român, în limba română,
Într-o patrie de dor…
De directorii aceia
Care, cu-atâta prestanță
Parcă-ți dau din eleganță
Când intri-n biroul lor!
De bunicul cel cu-arșice
Învățăturii dând bice
Trist, în vremuri cu umor
Când școala e o paradă
Și învățătura fadă,
C-alții n-au nici dor, nici nor
Iar el învie poeții
Astăzi printre-analfabeții
Din atei ce, zilnic, mor.
De Hristosul cel cuminte
Ce se pierdea în cuvinte
Sau pe munți, de dorul lor…
Sau de tatăl de duhovnic
Când tot omul e netrebnic,
Doar ei, prinși în legi divine
Sau scriși, oblic, cu aldine
Imită Sfânta Treime
Sau careu mândru-n pridvor…
Un Adio- n zi de iarnă
De un critic ce mă-ndeamnă
Să pătrund oul dogmatic,
Să mă cufund matematic
Într-un Barbu cam nasol…
Și-n incerte circumstanțe
Un recenzor de creanțe,
Pentru scrisu-mi binișor…
Lumea mea patriarhală,
Azi, mă lasă pe afară…
Comentarii recente