EUL VIRTUAL ȘI LECȚIA DESPRE COMUNICARE: INTEGRAREA DISCURSULUI CONTEMPORAN (TEDx) ÎN PREDAREA LIMBII ROMÂNE

de Catrina Mircea Ionut | ian. 15, 2026 | Limbă și comunicare

Profesor Diaconița Cristina Liliana, Liceul Tehnologic „General Ioan Culcer” Târgu Jiu

Termeni-cheie: comunicare, TEDx, eu virtual, mituri, funcțiile limbajului, tipuri de texte, educație media, inteligență artificială (AI)

Introducere

Comunicarea este una dintre formele cele mai profunde de cunoaștere de sine și de conectare cu ceilalți. În contextul actual, dominat de rețele sociale și de prezența inteligenței artificiale, ea nu mai reprezintă doar un proces de transmitere a informației, ci devine un spațiu de construcție identitară, un joc permanent între real și virtual, între autenticitate și reprezentare.

În discursul său TEDx, profesorul și doctor în psihologie Mihnea Măruță, autor al lucrării de doctorat ,,Identitate virtuală’’ face o trimitere sugestivă la miturile lui Narcis și Pygmalion, arătând cum ne regăsim astăzi în oglinda ecranelor, fascinați de propriul profil digital. Suntem asemenea lui Narcis îndrăgostit de reflexia sa, sau îndrăgostiți de imaginea pe care noi înșine o modelăm, precum Pygmalion, care se îndrăgostește de statuia pe care o modelează? Aceste repere mitologice oferă elevilor o cheie de lectură culturală. În spatele tehnologiei se ascunde aceeași nevoie umană de recunoaștere, iubire și sens.

Prin analiza acestui discurs, elevii au descoperit cum emițătorul, receptorul, mesajul, canalul, codul, contextul și referentul se manifestă în comunicare, modul în care funcțiile limbajului (referențială, expresivă, conativă, fatică, poetică, metalingvistică, cognitivă) se combină subtil pentru a produce efecte emoționale și persuasive. Discursul TEDx a devenit astfel o sursă autentică de învățare, în care teoria s-a contopit cu reflecția asupra propriei experiențe digitale.

Elevii au fost invitați să descopere cum se rescriu zilnic aceste mituri în mediul online. Selfie-ul, filtrul, algoritmul devin forme moderne ale oglinzii și ale iluziei.

Scopul central al lecției „Eul virtual și lecția despre comunicare” a fost acela de a demonstra că funcțiile limbajului pot fi înțelese mai bine atunci când sunt trăite și experimentate. Elevii nu doar au analizat mesajele, ci le-au și produs, asumându-și roluri variate: jurnalist (redactând o știre), copywriter (creând o reclamă), poet (scriind un text liric), dramaturg, eseist sau autor de text multimodal. Astfel, teoria comunicării s-a transformat într-un laborator de creație și reflecție identitară.

Demersul a urmărit:

• înțelegerea elementelor situației de comunicare și a funcțiilor limbajului prin exemple concrete din discursul TEDx;
• raportarea la miturile culturale care modelează percepția asupra sinelui și a imaginii;
• stimularea gândirii critice față de comunicarea mediată digital și față de influența rețelelor sociale;
• dezvoltarea competențelor de producere a textelor variate, adaptate scopului comunicării;
• integrarea inteligenței artificiale în reflecția despre identitate și comunicare, prin activități ghidate care pun accent pe etică, creativitate și responsabilitate.

Prin această lecție, elevii au învățat „cum comunicăm”  și ,,cine devenim atunci când comunicăm”, o temă esențială pentru educația media și formarea spiritului critic în epoca AI.

Contextul și instrumentele de lucru

Ideea lecției a pornit de la observația că elevii se raportează zilnic la propria imagine în mediul online și la felul în care aceasta este construită și percepută. Pornind de la acest interes natural pentru eul digital, am ales să valorific discursul TEDx al lui Mihnea Măruță – „Ce ne seduce într-o rețea de socializare” – ca text-suport pentru explorarea comunicării și a construcției identitare în mediul digital.

Elevii au urmărit conferința pe YouTube, cu subtitrare, și au completat fișe de analiză pentru a identifica elementele situației de comunicare: emitent, receptor, mesaj, cod, canal și context. Am completat analiza cu scurte materiale despre miturile lui Narcis și Pygmalion, la care M. Măruță face referire, pentru a oferi o punte între cultura clasică și realitatea digitală.

Participarea elevilor și motivația demersului

În activitate a fost implicată clasa a IX-a , pentru care tema identității și a comunicării digitale este atât actuală, cât și formativă. Am urmărit să valorific perspectivele lor spontane asupra rețelelor de socializare și să le transform într-un cadru de analiză critică. Pentru mulți elevi, aceasta a fost prima ocazie de a reflecta asupra propriului comportament online pornind de la un discurs public autentic.

Am început prin prezentarea succintă a lectorului TEDx, Mihnea Măruță, și a conceptului de „eu virtual”, explicând modul în care acesta se regăsește în viața lor de zi cu zi. Pentru a facilita implicarea, elevii au discutat inițial liber despre practicile lor digitale — postări, selfie-uri, filtre, reacții — ceea ce a creat un teren comun de comunicare și a deschis drumul către analiza discursului. Această etapă a fost esențială pentru conectarea cu tema: elevii au recunoscut rapid situații concrete în care elementele comunicării și funcțiile limbajului apar în mediul online.

Analiza fragmentelor din discursul TEDx a permis trecerea de la experiența personală la conceptualizare. Elevii au identificat emițătorul, receptorul, mesajul, canalul și contextul în exemple reale, iar referirile la miturile lui Narcis și Pygmalion au stimulat discuții despre imagine, oglindire și idealizare. Elevii s-au arătat receptivi la paralelele între mitologie și universul digital, percepând pentru prima dată rețelele sociale ca pe o scenă narativă a identității.

Numărul de ore: două ore la clasă, precum și etapa de pregătire a materialelor

Clasa : a IX-a

Competențe generale

1.Receptarea textelor de diferite tipuri din perspectiva valorii lor informaționale și formative.
2. Redactarea textelor funcționale și nonliterare adecvate diverselor situații de comunicare

3. Utilizarea adecvată a limbii române în contexte variate de comunicare.

Competențe specifice

1.3. Identificarea elementelor situației de comunicare în texte nonliterare și materiale multimedia (ex.: discurs TEDx).
1.4. Analizarea modului în care funcțiile limbajului se manifestă în texte contemporane.
2.1. Redactarea unor texte scurte (rezumat, opinie, text reflexiv) adecvate scopului comunicării.
3.2. Utilizarea corectă și adecvată a limbajului în interacțiuni orale și scrise, inclusiv în comunicarea digitală.

Valori și atitudini :

• Dezvoltarea unei atitudini reflexive față de comunicarea digitală și a responsabilității în construirea propriei imagini online.
• Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare și a încrederii în propriile abilități de comunicare ;
• Abordarea flexibilă și tolerantă a opiniilor și a argumentelor celorlalți.

Strategiile didactice au fost gândite astfel încât să valorifice munca în echipă, analiza pe secvențe și sarcinile scurte, gradate, care permit elevilor să coreleze conceptele teoretice (situația de comunicare, funcțiile limbajului, eul virtual) cu experiențele lor cotidiene din mediul digital. Condițiile prealabile au presupus cunoașterea elementelor de bază ale comunicării din clasele anterioare, astfel încât elevii să poată identifica emițătorul, receptorul, mesajul, canalul și codul, să recunoască funcțiile limbajului în contexte autentice și să utilizeze adecvat registrele comunicaționale în mediul offline și online.

Obiectivele didactice au fost proiectate pentru ca elevii să poată:

• să selecteze informațiile relevante din discursul TEDx și din materialele suport despre comunicarea digitală;
  • să argumenteze propria viziune asupra modului în care funcțiile limbajului se manifestă în comunicarea online;
  • să integreze conceptele despre eul virtual în propria reflexie identitară și în modul de utilizare responsabilă a tehnologiei.
• să stabilească legături între discursul lui Mihnea Măruță, miturile lui Narcis și Pygmalion și experiențele lor din rețelele de socializare.

Aptitudini exersate:

• analiza comparativă a unui discurs public contemporan și a unor fragmente culturale (mituri, texte suport) din perspectiva situației de comunicare;
  • producerea de texte variate (informative, persuasive, expresive, multimodale) adaptate scopului comunicării în mediul online;
  • utilizarea unui asistent AI pentru a compara mesaje, observând diferențele dintre vocea umană și generarea automată;
  • formularea de opinii argumentate în discuții regulate despre identitate, imagine și responsabilitate digitală.

Feedback/evaluare s-a realizat prin câte un feedback individual și pe grupe  în funcție de realizarea sarcinilor de lucru din cadrul etapelor lecției.

Etapele activității didactice

Am structurat activitatea după scenariul didactic: EVOCARE, REALIZAREA SENSULUI, REFLECȚIE, EXTINDERE.

1. Evocare

În această etapă, am pornit de la o situație aparent simplă: elevii au fost invitați să privească câteva capturi de ecran din propriile profiluri de social media – fără nume, fără date personale, doar imagini și descrieri. Le-am cerut să noteze, anonim, două întrebări: „Ce spune această imagine despre mine?” și „Ce aș vrea eu, de fapt, să spună?”

Fără a comenta încă răspunsurile, demersul s-a orientat către discursul TEDx al lui Mihnea Măruță, subliniind faptul că autorul asociază ideea de eu virtual cu miturile lui Narcis și Pygmalion. Detaliul le-a atras atenția elevilor, prin conexiunea dintre lumea digitală și repere culturale vechi.

Scopul acestei etape a fost să creeze o punte între trăirile lor cotidiene și tema lecției: comunicarea ca formă de construcție identitară. Înainte de a înțelege teoria comunicării, era important ca elevii să se recunoască pe ei înșiși în problema discutată.

2. Realizarea sensului

În această etapă, elevii au urmărit discursul TEDx și au primit  provocări, concepute pentru a dezvolta înțelegerea situației de comunicare și a funcțiilor limbajului:

1. Care este prima impresie după vizionarea discursului?
   b. Identifică două momente-cheie în care funcția expresivă sau conativă devine vizibilă.
   c. Ce relație stabilește M. Măruță cu publicul? Identifică indici fatici și metalingvistici.
   d. Alege un fragment în care autorul explică o idee și reformulează-l în propriile cuvinte.
   e. Cum interpretezi referirea la miturile lui Narcis și Pygmalion? Ce rol are în discurs?
   f. Ce înseamnă „eul virtual” pentru tine? Dă un exemplu din mediul digital.
   g. Dacă ai putea adresa o întrebare lui Măruță despre comportamentul online al adolescenților, care ar fi aceea?
   h. Leagă ideile discursului de o experiență personală sau de un alt text (film, eseu, roman).
   i. Creează un scurt text (știre, reclamă, poezie, descriere, text narativ sau multimodal) care exprimă modul în care te vezi „în oglinda digitală”.

Aceste exerciții au facilitat trecerea de la ascultare la analiză. Elevii au observat cum funcționează concret elementele comunicării și cum limbajul devine instrument de persuadare sau de autoreprezentare.

3. Reflecție

Etapa reflecției a început cu o discuție despre modul în care Mihnea Măruță își construiește discursul. Elevii au observat rapid că autorul stăpânește tehnici de persuadare, folosind exemple familiare publicului, un ton accesibil și argumente sprijinite pe repere culturale solide. Ei au remarcat și utilizarea elementelor paraverbale: modul în care își modulează vocea, pauzele deliberate, accentuarea unor termeni-cheie și ritmul discursului, toate folosite pentru a sensibiliza publicul și pentru a-i menține atenția. Elevii au înțeles că aceste strategii îl ajută pe autor nu doar să transmită informații, ci și să creeze o relație de încredere, să-și promoveze cercetarea și, într-o anumită măsură, să „vândă” ideea centrală a cărții sale.

Un alt aspect discutat a fost felul în care Măruță apelează la literatură ca instrument de cultură: invocând miturile lui Narcis și Pygmalion, el oferă o cheie de lectură care depășește nivelul tehnologic și dezvăluie faptul că eul virtual este, de fapt, o extensie modernă a preocupărilor umane universale. Această abordare i-a ajutat pe elevi să înțeleagă că identitatea digitală nu este un fenomen recent, ci o continuare firească a felului în care oamenii au cultivat mereu imagini despre sine.

Reflecția a consolidat două direcții majore:

• discursul public este o construcție complexă, în care limbajul verbal și paraverbal se îmbină pentru a produce sens și influență;
• eul virtual nu este o simplă reprezentare online, ci o dimensiune culturală și afectivă care merită înțeleasă critic și responsabil.

Din perspectiva teoriei comunicării (R.Jakobson), rețelele sociale devin spații în care funcția expresivă și funcția conativă domină, influențând profund felul în care adolescenții își proiectează identitatea digitală. Acest cadru teoretic ne-a ajutat să analizăm critic discursul lui M. Măruță, relevând modul în care limbajul verbal, paraverbal și nonverbal este utilizat pentru a modela percepții și a construi un dialog persuasiv cu publicul

4. Extindere – De la spectator la creator

Pentru etapa finală, am propus sarcini diferențiate, astfel încât fiecare elev să poată aplica noțiunile într-un mod personal și creativ. Activitatea a avut ca scop trecerea de la analiza discursului la producerea unor texte adaptate scopului comunicării:

• un elev a redactat o știre care relata obiectiv desfășurarea conferinței TEDx;
• altul a conceput o reclamă pentru o rețea de socializare imaginară, valorificând funcția conativă și tehnici persuasive;
• o elevă a creat o poezie despre eul virtual, surprinzând tensiunea dintre identitatea reală și cea filtrată digital;
• alți elevi au elaborat texte narative, dramatice, explicative sau descriptive, fiecare ilustrând o altă funcție a limbajului;
• un grup a realizat un colaj digital multimodal – o prezentare intitulată „Cine sunt eu online?”, combinând imagini, fragmente video și text.

Prin această etapă, teoria comunicării s-a transformat într-un atelier de creație, în care elevii au experimentat rolul de emițători într-un spațiu digital real. Ei au înțeles că orice text, orice imagine sau mesaj publicat online devine un act de comunicare cu impact asupra identității personale și asupra celorlalți.

Concluzii

Parcursul activității a evidențiat că metodele moderne de predare, bazate pe observație, analiză activă și producție proprie de texte, facilitează înțelegerea profundă a comunicării în mediul digital. Elevii au constatat că discursul TEDx al lui Mihnea Măruță nu este doar un material de analiză, ci și un model de tehnici de persuasiune, combinarea elementelor verbale și paraverbale și gestionarea emoțiilor publicului. Astfel, lecția a transformat receptarea pasivă într-o experiență activă, în care competențele de comunicare se dezvoltă prin experimentare și reflecție.

Prin exerciții practice, diferențiate și interactive, elevii au învățat să:

• interpreteze modul în care mesajele sunt construite pentru a influența percepțiile și atitudinile;
• creeze texte variate, adaptate scopului comunicării și publicului țintă;
• folosească instrumente digitale și inteligență artificială ca suport de analiză și comparație critică a propriilor producții;
• dezvolte autonomia intelectuală și gândirea critică, reflectând asupra propriului eul virtual și al celorlalți.

Feedback-ul elevilor a arătat că implicarea activă, sarcinile diferențiate și posibilitatea de a deveni „creator de comunicare” au crescut interesul și motivația. Această abordare a demonstrat formarea competențelor de comunicare nu  doar prin teorie, ci prin experimentarea, evaluarea și ajustarea continuă a propriilor mesaje. În plus, activitatea a subliniat rolul esențial al colaborării, al dialogului și al responsabilității digitale în construirea unui eul conștient și informat în era online.

Observații asupra activității și rostul predării lecției

Parcursul acestei lecții a demonstrat că elevii răspund pozitiv la activități care combină analiza teoretică a comunicării cu experiența practică și creativă. Strategiile didactice aplicate – vizionarea discursului TEDx, analiza funcțiilor limbajului, explorarea miturilor lui Narcis și Pygmalion și producerea de texte diverse – au stimulat atât reflecția critică, cât și implicarea emoțională.

Predarea acestei lecții a fost relevantă deoarece:

• Elevii au conștientizat rolul comunicării în construcția identității, mai ales în mediul digital;
• Au putut observa interdependența dintre limbaj, emoție și tehnici persuasive, precum modularea vocii, elementele paraverbale și stilul discursului;

Lecția a facilitat integrarea literaturii ca instrument de cultură în analiza fenomenelor contemporane, precum eul virtual și influența rețelelor sociale;

Activitatea a demonstrat că metoda activă, participativă și diferențiată, în care elevii produc texte și materiale creative, crește motivația și implicarea, transformând teoria într-un laborator de experiență aplicată;

Elevii au înțeles că orice act de comunicare are impact real, chiar și unul digital, și că responsabilitatea, etica și reflecția critică sunt componente esențiale ale comunicării moderne.

Prin acest tip de activitate, competențele de comunicare se transferă natural în contexte reale – conversații, prezentări, comunicare online – consolidând profilul de formare al elevului într-o societate digitalizată

Astfel, lecția a consolidat competențele de analiză și producție de texte, a dezvoltat gândirea critică și creativă și a oferit un cadru pentru educația media în era AI, în care elevii învață să comunice conștient, responsabil și autentic.

Bibliografie

1. Sâmihăian, Florentina (2016), O didactică a limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru profesor și elev, Editura ART, București.
2. Onojescu, M., Maier, N.-D., (2020), ANPRO 20, Experiențe online de multiliterație, Editura ART, București.
3. Mihnea Măruță (2023), Ce ne seduce într-o rețea de socializare, TEDxCluj,

Despre expresii și sensuri… pierdute

de Catrina Mircea Ionut | ian. 15, 2026 | Limbă și comunicare

Profesor Mircea-Ionuț Catrina, Palatul Copiilor Târgu Jiu

Vorbim și nu (prea mai) știm ce vorbim. Ne propunem să lansăm un demers de refacere a semanticii românești din expresii și fraze utilizate – unele, chiar pe scară largă – însă aproape pe deplin uitate la nivelul semnificației, ceea ce atrage inevitabil deprecieri semantice. Iar când dispare și memoria colectivă, încotro ne îndreptăm?

Așadar, să-i dăm drumul. Veți regăsi aici expresii și fraze des folosite, însă cărora vorbitorul nativ (ironic, nu?) nu le (mai) știe sensul:

„a băga/trage ca Berilă” – depreciere semantică; vorbitorul nu are în vedere că Iancu Berilă (criminal în serie), autorul a cel puțin 20 de ucideri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost condamnat la… 200 de ani de închisoare. Astăzi, expresie este utilizată când muncești extrem de mult, intens, peste program (nu neapărat și plătit).

„a nimerit orbul Brăila” – depreciere semantică; vorbitorul nu face legătura între incapacitatea unui nevăzător și Henri Braille, genialul inventator al alfabetului pentru nevăzători (invenție apărută în 1825). Expresia a ajuns în uzul limbii române undeva până la 1850 (Anton Pann folosește expresia în a sa „Poveste vorbei”, 1847), în principatele românești existând unele librării ce aveau cărți/ziare destinate persoanelor nevăzătoare. De aici până la confuzia românului, nu tocmai școlit, între Brăila autohtonă și Braille nu a fost decât un pas. Astăzi, expresia este folosită în dorința de a încuraja pe cineva să ajungă la o destinație pe care persoana în cauză se teme că nu o va găsi.

„a-ți găsi Bacăul cu cineva” – depreciere semantică; vorbitorul presupune că expresia se referă la „a-ți găsi nașul”, adică ai găsit pe cineva care îți vine de hac. Ce nu cunoaște vorbitorul actual e faptul că Bacău nu are legătură cu localizarea geografică a orașului nostru, ci cu „bakó”, termen din limba maghiară care înseamnă „călău”. Gata, s-a lămurit și asta.

„a spune brașoave” – depreciere semantică; dicționarele actuale ne transmit că „brașoavă” înseamnă fie o minciună, fie o lipsită de adevăr (pe românește, o palavră). Ce nu știe vorbitorul actual de limbă română este faptul că, la origini, termenul desemna o exagerare a adevărului, o prezentare în culori voit pozitive (totul din considerente economico-financiare). Există, vom vedea, o legătură strânsă între termenul nostru și Brașov. Cunoscut încă din timpurile medievale sub numele de „Kronstadt” („Orașul Coroanei”), Braşovul primeşte, încă din anul 1364, aşa-numitul „drept de târg”, ceea ce înseamnă dreptul de-a organiza două târguri pe an, la care vin peste 300.000 de oameni. Optzeci de ani mai târziu, în 1424, blănarii întocmesc primul statut al unei bresle. Apropo de bresle, numite şi ghilde, ele erau asociaţii de meşteşugari din aceeași branşă, create pentru apărarea unor interese comune. În Braşovul anului 1798, de exemplu, existau 43 de bresle din care făceau parte 1227 de meşteri blănari, cizmari, curelari, fierari, aurari, tăbăcari, olari, pălărieri, franzelari, lăcătuşi, ţesători etc. Deja un centru comercial de anvergură, Brașovul se însuflețea cu precădere în zilele de târg, când piețele se umpleau de glasurile negustorilor (dornici, evident, să își vând cât mai mult și mai repede mărfurile) din oraș sau din alte locuri. Acești negustori îți prezentau cât mai zgomotos și mai manipulator produsele, această tehnică de persuadare atrăgea clienții curioși la tarabele celor care strigau repetat. Mai ușor sau mai greu, munca de convingere pe care ă făceau negustorii avea succes până la urmă. Marfa lor era vândură mai repede decât a negustorilor mai puțin vocali. Cine vindea repede nu doar că se îmbogățea pe măsură, ci căpăta și un renume de bun negustor (pe principiul românesc „păi dacă i se vinde marfa așa de repede, înseamnă că e calitate acolo, nu?”). În timp, a ajuns să se afirme – despre acești negustori… din Brașov – că spun „brașoave” ori că înfloresc lucrurile/realitatea în scop comercial. Vorba se aplica, în primul rând (dar nu exclusiv!), bijutierilor brașoveni, care păcăleau lumea (profund rurală și neștiutoare) cu obiecte presupus din metale prețioase, dar – în fapt – confecționate din materiale ori metale comune și ieftine. Toate astea, la prețuri modice, ofereau o satisfacție aparte cumpărătorilor (cu precădere doamne), căci ajungeau să poarte podoabe ce imitau creațiile scumpe ale Vestului. Totul pentru fală, cam ca astăzi.

„a o întoarce ca la Ploiești” – depreciere semantică; construirea liniilor de cale ferată București – Ploiești (1872) și Ploiești – Predeal (1879) a avut loc la o relativă distanță temporală. Din motive financiare, s-a folosit – pentru cea de-a doua linie – traseul București–Ploiești. Trenurile de la București care mergeau spre Ardeal erau oprite în gară, locomotiva era decuplată de garnitură, intra pe o linie de manevră și era întoarsă pe o placă turnantă, acționată manual (astăzi, de exemplu, cea existentă la depoul Ploiești Sud este acționată electric) și direcționată pe linia spre Predeal. Locomotiva era cuplată la celălalt capăt al garniturii, astfel ultimul vagon al trenului venit de la București… devenea primul. Când trenul pornea, călătorii aveau un sentiment general de teamă că s-au suit într-o cursă greșită, acesta părând că se întoarce la București, deși, în realitate, rula pe linia spre Predeal. În 1886, la Gara Ploiești erau șapte linii de circulație, cinci erau folosite pentru trenurile de călători, iar restul pentru trenurile de marfă. Nu existau linii de manevră, acestea efectuându-se pe liniile principale, fapt care conducea ca schimbarea direcției spre Predeal, sau București să dureze probabil câteva zeci de minute, pe care călătorii le petreceau în restaurantul gării sau în vagoane, servind ceea ce cumpărau de la negustorii ambulanți din zona gării. Această manevră a durat de la darea în folosință a noii linii de cale ferată (1879) până în preajma anilor 1913-1915, când s-a finalizat Triajul Ploieștiului.

„azi aici, mâine-n Focșani” – expresie fără vreo conotație geografică recognoscibilă, nefiind identificat un motiv pertinent pentru utilizarea orașului Focșani. Am putea risca o interpretare, în sensul în care autorul „vorbei de duh” se afla la o oarecare distanță de orașul Focșani, iar acea distanță i s-a părut relevantă în emiterea expresiei. Semantica actuală ne trimite la ideea de neseriozitate, de lipsă a cuvântului din partea unor indivizi ce par incapabili să-și respecte promisiunile ori cuvântul.

„a auzi câinii din Giurgiu” – o altă expresie fără vreo conotație geografică identificată. Percepută, încă de la „lansare”, ca sinonimă cu „a vedea stele verzi”, expresia trimite la o suferință fizică, provocată de folosirea forței ori coerciției fizice. Cert e că, dacă primești o palmă zdravănă la Târgu Jiu, Craiova ori Timișoara, auzi sigur câinii din… Giurgiu.

„a merge până-n pânzele albe” – depreciere semantică. Concret, azi înseamnă „până la capăt indiferent de consecințe” etc. Dar, la origine, expresia implica… albul giulgiului. Da, da. Și era chiar diferită: „a urmări (pe cineva) până în pânzele albe”. Cu alte cuvinte, urmăreai pe cineva până la moarte, căci doar așa „vedeai” giulgiul alb pus pe ochii celui pe care-l urai. Probabil inconștient, în mentalul colectiv vorbim astăzi despre spălatul rufelor (până mai ieri) la râu. După spălare, clătire și limpezire, rufele erau bătute până când considera gospodina că trebuie. Adică… până în pânzele albe.

„a da sau a lua ceva moca” – expresie de factură modernă. Și mai probabil o depreciere semantică. Înseamnă „a da sau a lua ceva… pe ochi frumoși”. Sau gratuit. Când îți dă cineva ceva gratis? Când îi place fața ta. Adică „moaca”, termen popular pentru „chip”. Dar cum românului îi vine mai ușor să rostească „moca” decât „moacă” în conjunctura asta, de aici – credem – avem expresia.

„pompe funebre” – nu e expresie autentic românească, dar hai s-o explicăm. Nu e vorba de pompa propriu-zisă (nici de apă, nici de benzină etc.), ci pleacă de la latinescul „pompa”, care înseamnă „alai, cortegiu plin de fast, suită”. Ați prins ideea preluată de casele de… pompe funebre?

„ieftin ca braga” – o altă expresie românească ce ne arată complexitatea câmpului semantico-lexical românesc. Braga este/era o băutură răcoritoare românească cu extrem de puțin alcool, cu fermentație acidă, ivită în peisaj de câteva secole. Este cam tulbure, obținută din fierberea meiului măcinat și apă. În acest amestec sunt tot soiul de bacterii, dar, dacă este preparată și depozitată corect, nu sunt motive de îngrijorare. Rețeta nu e complicată, ingredientele le găsești ușor și nici nu costau mult în trecut, fiind accesibile multora dintre locuitorii acestei țări. De aici până la asocierea cu „aproape gratis” nu mai era mult…

Va urma…